Se spune ca unele chestii nu se schimba niciodata ...sunt perfect de acord...daca esti nebun de legat,asa o sa ramai toata viata,sau daca esti indecis,sucit si imprevizibil.Astea sunt chestii care nu se schimba si care ii fac pe ceilalti sa sufere si sa nu aiba incredere in tine,sau poate ca au pana in momentul in care ii dezamagesti.Totusi e frumos asa...atata timp cat nu te gandesti si la efectul pe care il ai asupra celor din jur.Ai stat vreodata sa-i analizezi pe cei apropiati tie...sa vezi ca unii ajung sa se comporte diferit in preajma ta,si nu "diferit" in sensul bun.O fac pentru ca nu te mai suporta si pt ca toata energia pe care o aveau odata,e pur si simplu egala cu zero atunci cand intri tu in camera.Ajung intr-un punct in care pur si simplu nu mai suporta atata chin din partea ta,atatea roti invartite,se satura sa strabata de atatia ani acelasi drum alaturi de tine si sa se trezeasca dimineata realizand ca au ajuns exact unde erau si anul trecut sau ca n-au ajuns nicaieri.
Cel mai frumos lucru atunci cand esti tanar (asta in cazul meu cel putin) este sa ai puterea de a-i controla pe cei din jur,de a-i face sa se intoarca la tine din diverse motive.Dar nu e bine pt tine.Pt ca acele motive nu sunt cele dorite sau la care ai sperat...si realizezi ca mai mult n-o sa fie niciodata.Te bucuri cand vezi ca se intoarce roata si ca ai puterea sa recastigi ce ai pierdut,chiar daca nu se merita efortul,pt ca omul indecis,asa ramane.Deci ce rezolvi atunci cand te bucuri si a doua zi patesti aceeasi faza penibila?Oricine poate trece peste aceste lucruri ,chiar si eu.Imi pot schimba viata radical,dar nu vreau.Nu e vorba de forta aici,pt ca forta ti-o dau cei care te iubesc si care te ajuta tot timpul.E vorba de faptul ca ajungi intr-un punct in care esti constient de faptul ca exista in viata ta un "lucru" nebun de legat care te tortureaza ,care are un efect inexplicabil asupra ta ,care te face sa cedezi de fiecare data si sa folosesti apoi pretexte de genul : "eu doar imi traiesc viata,de aia am facut-o", si totusi nu vrei sa renunti la el.Ti se spune ca arma cu care esti ranit e chiar in mainile tale si tu nu vrei totusi sa o arunci.Stii ca mai mult de o simpla joaca nu va fi niciodata,si totusi te incapatanezi sa tii acel "lucru" in viata ta.Cat de idiot poti sa fii incat sa ajungi sa vrei sa-ti faci singur rau....
Poate daca as pune piciorul in prag si as spune : "pana aici" sau macar as auzi-o de la celalalt,ar fi mai simplu,ar fi finalul.Finalul....si totusi de ce as vrea sa am parte de un final cand pot sa ma joc in continuare si sa-mi plang de mila la sfarsitul fiecarei zile?Probabil ca si eu fac parte din categoria oamenilor indecisi,suciti....sau poate sunt doar sadica si confund adrenalina cu durerea.Am ajuns la concluzia ca singurul moment in care sunt intr-adevar fericita e atunci cand am pentru ce sa plang si sa-mi toc nervii.
Am nevoie de o schimbare,de ceva care sa ma convinga sa renunt la vechile obiceiuri.Deci te rog.....suceste-mi mintile...innebuneste-ma :X.
